Alain Robert: mai tare decât Spiderman

Free climbing Republique!

Aripa extremă, tendinţă tot mai prezentă, a atins puternic şi universul alpinismului şi al căţărării în general. Astfel, pe lângă temerarii care asaltează versanţii stâncoşi cu ajutorul clasicelor deja cordeline şi piolete, a apărut o nouă cohortă de căţărători care au împins conceptul mai departe de atât. Aşa a apărut termenul umbrelă de Free Climbing, cunoscut iubitorilor de căţărări şi sub denumirea de Bouldering.

• Povestea unui mare campion român ajuns ofiţer S.R.I. din cadrul Brigăzii Antitero. S-a trezit cu o…
• Un român pasionat de off-road a parcurs zeci de mii de kilometri, până în Siberia, suportând…

Probabil cel mai extrem şi mai periculos din toată gama de întreceri care sfidează nu doar gravitaţia, înălţimea şi legile fizicii, ci însăşi instinctul de conservare, free climbing-ul dă fiori reci oricărui om care s-ar imagina, fie doar pentru o clipă, în locul păianjenului uman suspendat fără echipament de protecţie pe vreun zgârie nori sau perete stâncos.

Deoarece în multe cazuri amatorii acestui sport extrem nu folosesc echipamente destinate salvării vieţii, free climbing-ul este interzis în multe state ale lumii. Din acelaşi motiv adepţii săi sunt mai mereu aşteptaţi de poliţişti care-i arestează imediat ce au ajuns pe acoperişul clădirilor, evident în uralele privitorilor şi presei, care au urmărit cu sufletul la gură escalada nebunească, fără îndoială, dar foarte curajoasă, a acestor adevăraţi oameni păianjeni. Asociat deseori zgârie-norilor moderni, căţăratul pe clădiri are o vechime respectabilă.

Alain Robert în timp ce escalada clădirea Torre Agbar din Barcelona

Începuturile sale se datorează celebrului alpinist Geoffery Winthrop Young, care în anul 1895 a escalatat cu mâinile goale clădirea Universităţii Cambridge. Gestul său nu a fost unul stingher, tot mai mulţi alpinişti dorind să ducă mai departe limitele extremului uman în confruntarea acestuia cu clădirile care în acele vremuri începerau să fie tot mai înalte şi mai impozante. Bunăoară între anii 1915-1920, free climbing-ul ajunsese foarte popular în New York. De atunci până în prezent, s-a desfăşurat parcă o competiţie mută între clădirile ale căror înălţimi începeau să ameninţe albastrul cerului, si acei oameni aparte, capabili să le cucerească cu mâinile goale.

Au fost, şi încă sunt mulţi astfel de oameni. Bărbaţi şi femei, fără deosebire. Din toate rasele şi culturile. Dar nimeni din acestă adevărată castă exclusivistă şi neînţeleasă nu s-a apropiat de performanţele lui Alain Robert, un francez ale cărui fapte ar putea fi considerate incredibile, dacă nu ar fi fost imortalizate de sute de reporteri şi cameramani, martori ai acestui adevărat om păianjen.

Omul din spatele păianjenului

Fără nicio îndoială, omul s-a născut cu un talent unic. Spre deosebire cu personajul fantastic din benzile Marvel, cu care a fost asemuit de admiratorii săi, Alain Robert face în realitate, ceea ce îndrăgitul personaj de benzi desenate şi filme pentru copii, n-ar îndrăzni să facă fără supersimţurile sale şi pânzele secretate de la baza palmelor.

Alain Robert se caţără cu uşurinţa aparentă a unei maimuţe sau şopârle pe cele mai înalte clădiri din lume. Mai mereu fără ham, fără cordeline, fără niciun alt sistem care să-i salveze viaţa. Acolo este lumea sa! Atunci simte că trăieşte la maxim totul. Şi este fericit…

Se pare că francezul şi-a descoperit bizara pasiune care în prezent a ajuns să-l definească, pe când avea doar 12 ani. Momentul s-a petrecut când părinţii săi au uitat că l-au încuiat în casă, iar micul Alain s-a văzut nevoit să coboare pe fereastră. Merită menţionat că apartamentul familiei Robert era situat la etajul şapte. Înainte de incident, Alain mai escaladase doar stânci şi pereţi de căţărare, dar fusese mereu asigurat de cordelină.

A urmat o carieră de fapte, şi realizări nebuneşti, de recoduri incredibile doborâte sau stabilite cu o viteză ameţitoare. A început, evident pentru un francez, cu escaladarea Turnului Eiffel, după care a continuat cu „atacul” asupra Turnurilor Gemene Petronas din Malaezia, unde a şi fost arestat pe când era în dreptul etajului 60. Nu i-a scăpat nicio clădire impozantă de prestigiu. Printre reuşitele sale car ei-au adus faimă se numără Sidney Tower, Tour Montparnasse, One Canada Square, Blue Cross TOWER, Willis Tower, New York Times Building, Luxor Hotel, Taipei 101, şi multe alte edificii.

Probabil cea mai impresionantă reuşită este cea din data de 28 martie 2011, când a escaladat (de data aceasta asigurat cu echipament special) hotelul Burj Khalifa din Dubai cu a sa înăţime ameţitoare de 828 metri. Ultima sa ispravă datează din luna iunie 2012, când a urcat în mai puţin de 30 minute cei 110 metri ai Mauritius Telecom Tower.

Nimic nu-l opreşte!

Evident, nu a fost scutit de pericole şi accidentări. Unele destul de serioase. Într-un interviu dat în anul 2005, Alain declara că a căzut de şapte ori până la acea dată. Cea mai gravă accidentare s-a produs pe data de 18 ianuarie 1982. Atunci tânărul Alain Robert, în vârstă de doar 20 ani, a căzut de la înălţimea de 15 metri. A stat în comă timp de cinci zile şi s-a ales cu fracturarea ambelor antebraţe, a cotului stâng, a pelvisului şi a piramidei nazale. Bonus un edem cerebral…

A trecut printr-un număr de şase operaţii, dar acest amănunt nu l-a oprit din destinul său. Era să-l oprească accidentul din anul 1993, când a căzut de la înălţimea de 8 metri, pe când susţinea în faţa cursanţilor săi o lecţie în aer liber despre cum sa te ajuţi de picioare când te caţeri fără cordelina asiguratoare.

S-a dovedit a fi din nou la înălţimea reputaţiei şi faimei sale, şi, după o perioadă de recuperare, s-a reîntors la ce iubea cel mai mult-cucerirea celor mai mari structuri construite de om. Până în prezent, omul-păianjen născut în Burgogne a escaladat peste 80 dintre cele mai înalte clădiri ale lumii. Conform propriilor mărturisiri, cea mai grea escaladare a fost aceea a clădirii Willis Tower din Chicago. Cu toate că avea înălţimea de „doar”443 metri, iar Alain cucerise edificii mai înalte, episodul s-a dovedit a fi mai dificl decât anticipase. Când ajunsese la etajul 102, şi mai avea 20 de etaje de escaladat până la acoperiş, o ceaţă umedă s-a lăsat din senin, iar suprafaţa exterioară a clădirii a devenit foarte alunecoasă. Situaţia s-a dovedit atât de dificilă încât lui Alain i-au fost necesare câteva ore bune până când a reuşit să urce şi cele 20 de etaje rămase.

Alain Robert arestat imediat după ce escaladase o turcnul West Federation din Moscova

Pe lângă capacităţile sale naturale remarcabile, Alain s-a evidenţiat şi prin spiritul şi atitudinea sa rebelă faţă de orice formă de autoritate care interzice escaladarea marilor clădiri. Din acest motiv, francezul a fost arestat de nenumărate ori în aproape orice ţară unde s-a căţărat. Odată, pe când se afla în Texas pentru a escalada clădirea One Houston Center, Alain a fost arestat după ce asupra sa au fost descoperite unele substanţe suspecte. Ulterior, substanţele buclucaşe s-au dovedit a fi nişte medicamente destinate prevenirii crizelor de epilepsie, în plus, Alain avea reţetă pentru ele. Autorităţile texane au renunţat să-l acuze de posesie de substanţe ilegale, dar nu s-au sfiit să-l amendeze cu 2.000$ pentru trecerea frontierei. Trebuie amintit că pe data de 14 octombrie 2011 Alain Robert a escaladat şi Hotelul Intercontinental din Bucureşti!

La o înălţime de doar 1, 62 metri şi o greutate de 50 kilograme, Alain are un trup cu o musculatură de oţel, fiind proporţional mult mai puternic decât mulţi bărbaţi cu un fizic mai impozant decât al său. Printre alte realizări ale sale, francezul este capabil de o performanţă pe care foarte puţini oameni de pe planetă pot să o egaleze – Alain face cu uşurinţă tracţiuni la bară într-un singur deget…

Alain despre sine

„Toate aceste clădiri înalte sunt precum munţii pe care vreau să-i urc. Doar că autorităţile nu mă lasă”

„M-am căţărat pe cele mai înalte clădiri ale lumii”

„Iubesc toţi oamenii din lume, indiferent de rase”

„Mă văd ca pe un alpinist şi activist”

„De fapt, este foarte uşor să te caţeri pe clădiri. Atât forma, cât şi arhitectura lor te ajută mult”

„Viaţa trebuie să fie periculoasă”

„În plus, îmi place foarte mult senzaţia înălţimilor. Iar această senzaţie extraordinară este mult mai accentuată atunci când eşti pe clădiri uriaşe, decât în momentele în care escaladezi un perete stâncos”

„Autorităţile mă arestează, apoi mă eliberează. După care mă invită înapoi să ţin prelegeri şi discursuri publice. Este interesant, nu ? „

„Mă bucur de fiecare dată când escaladez o clădire. Pentru mine este precum aş trăi un dans dintre Viaţă şi Moarte”

„De ce să mă plâng, fac bani frumoşi. Pentru fiecare conferinţă publică încasez mai mulţi bani decât câştigă majoritatea oamenilor în şase luni de muncă”

„Dacă ai reuşit să te caţeri până la înălţimea de 140 metri, asta nu înseamnă că ai făcut mare lucru. Urcă-te şi pe ultimii 10 metri, de regulă cei mai dificili, şi abia atunci poţi spune că ai realizat ceva”

„Oamenii zilelor noastre cred doar în computerele lor. Eu cred în mine”

„Din fericire, judecătorii mă achită de fiecare dată după ce înţeleg ce am vrut să fac”

„Nu vreau să urmez turma”

„Nu am vrut să renunţ niciodată deoarece m-am născut să risc şi să acţionez. Acesta şi nu altul este modul meu de a-mi trăi viaţa.

„Este minunat să ştii că te urmăresc peste 100 de poliţişti care vor să te oprească, dar nu pot face nimic în direcţia asta”

„Viaţa trebuie să fie periculoasă”

„Pentru mine căţăratul şi escalada au devenit la fel de fireşti precum mâncatul, băutul sau dormitul”

„Oamenii trebuie să înveţe să trăiască riscând”